Destinul iti amesteca cartile dar tu iti joci partida...

Am jucat si eu prima mea partida de Poker pe bani...si am ramas la concluzia ca o sa am noroc in dragoste:)

Tarfe masculine!

Daca pana acum cateva zile eram de parere ca doar femeile sunt materialiste,dupa o mica discutie cu un prieten am realizat ca si barbatii sunt foarte materialisti!

Bine, aveam o vaga idee....dar credeam ca e o simpla exceptie ...

Mi se pare mai mult decat degradant pt un barbat sa aleaga femeia doar dupa bani...In ochii mei acel barbat nu mai e barbat!

Ce ma deranjeaza mai rau e ca tot pe ei ii auzi VAI UITE CURVA ! dar nu se gandesc ei cat de curve sunt atunci cand incep o relatie cu o fata doar pt simplul motiv ca se gandesc la viitor!

Si eu ma gandesc la viitor...si sincera sa fiu nu ma vad langa o persoana doar pt simplu fapt ca are mai multi bani decat mine!

Zambesc!

Zambesc pt ca Cineva acolo sus ma iubeste!
Zambesc pt ca iubesc diminetile in care prind rasaritul langa prieteni!
Zambesc pt ca ador povestile spuse de Nea Zamfir!
Zambesc
Zambesc
Zambesc
Zambesc cand sunt langa bby...
Zambesc
Zambesc
Si chiar daca as avea mult mai multe motive sa fiu trista...
Antidotul tristetei e un zambet!

Drasius Kedys - Un tata model!

Probabil toti ii stiti povestea dar o mai repet o data si pt cei care nu citesc presa...

Scene dramatice s-au derulat, recent, în Lituania, unde un bărbat de 37 de ani – sătul să cerşească în van dreptate - a pus mâna pe armă şi i-a executat pe doi dintre oamenii pe care îi acuza că i-au molestat fiica în vârstă de numai patru ani.

Povestea lui Drasius Kedys este cutremurătoare: de un an, bărbatul a luptat în zadar cu sistemul, încercând să probeze că un judecător, un politician şi un al treilea individ, căruia îi ştia doar prenumele, i-au batjocorit fiica.

Când a ajuns la capătul puterilor şi-a luat armele şi a pornit la vânătoare. De oameni.

Drama lui Drasius Kedys a început acum un an, în Kaunas, al doilea oraş ca mărime al Lituaniei, după capitala Vilnius. La acea vreme, Deimantela, fetiţa lui, avea patru Violetaani, iar bărbatul divorţase de mama copilei. Totul a început, potrivit lui Drasius, cu rugămintea micuţei de a nu o mai duce în vizită la mama ei, pentru că “vine şi Andrius (n.r. – Andrius Usas, om politic) şi mă linge”! Acele vorbe ascundeau, se pare, un coşmar.

În scurt timp, Drasius a înţeles că fetiţa lui era molestată, cu voia fostei sale soţii. Bărbatul a pus cap la cap piesele unui puzzle şi a ajuns la o concluzie dureroasă. Fosta lui nevastă şi Violeta, sora acesteia, le furnizau unor pedofili din lumea bună propriii copii pentru a-şi satisface fanteziile sexuale. Printre pedofili s-ar fi aflat şi un judecător. Atât Deimantela, care avea patru ani, cât şi verişoara ei, fiica Violetei, în vârstă de cinci ani, erau lăsate pe mânile acestor indivizi. Contra cost, bănuia Drasius. Mai mult, câteodată, Deimantela era molestată sub ochii propriei mame. După ce a aflat, timp de un an, tatăl a încercat să-şi facă dreptate.

A depus zeci de plângeri la Poliţie, a trimis sute de petiţii, inclusiv la Parlamentul European.

A postat pe internet o mulţime de mesaje, şi-a spus povestea şi a căpătat simpatia oamenilor de pretutindeni.

Drept probe, Drasius a adus mărturiile zguduitoare ale micuţei. A mai avut putere cât să-şi filmeze copila cum povesteşte prin ce a trecut.

A “lansat” apoi înregistrările pe internet, ca un ultim strigăt al omului condamnat să moară cu dreptatea în braţe.

Plângerile lui nu au fost luate în seamă. Abia după ce, pe 5 octombrie, a împuşcat doi oameni, Drasius a atras atenţia autorităţilor.

Ieri, chiar preşedintele Lituaniei s-a declarat nemulţumit de cum au decurs investigaţiile în acest caz. Într-un fel ciudat, Drasius, care e căutat acum prin Interpol, a devenit erou.

I-au fost dedicate cântece, oamenii i-au scandat în stradă numele, iar pe internet i-au fost transmise mesaje înduioşătoare.

De pildă, cineva i-a scris simplu: “România te respectă”.Mărturia copilei, filmată de tăticul ei: «Mă lingeau»Înainte de a ucide pentru copilul lui, Drasius a trecut prin momente crunte.

El a filmat-o pe micuţă în timp ce aceasta îi povestea prin ce a trecut.

Mărturia e cutremurătoare: “Obişnuiam să venim aici (n.r. – un motel pe care fetiţa i-l arată tăticului ei. Mami venea şi ea şi se dezbrăca. Rămânea în chiloţi şi în sutien. Şi ei – Andrius, Jonas şi Aidas (persoană rămasă neidentificată) o fotografiau. Apoi mă atingeau pe mine. Mă lingeau, se jucau cu «cocoşelul» pe mine, mi-l băgau în gură, mă puneau să-l ling şi ieşea o cremă din el.La sfârşit, mama îmi spunea: «Uită că te-a lins Usas». Câteodată, mami nu venea. Rămânea acasă”, i-a spus Deimantela tăticului ei.

Drasius a filmat-o pe Deimantela şi când aceasta a ales din zeci de fotografii alb-negru cu diferiţi bărbaţi poza unuia dintre cei care au molestat-o: cea a judecătorului Jonas Furmanaviczius.

I-a tras trei gloanţe în organele genitale

După un an în care a încercat să găsească măcar un poliţist care să-l ia în seamă, Drasius Kedys a pornit vânătoarea. Iniţial, s-a spus că ar fi ucis un magistrat şi un politician.

În realitate, potrivit jurnalistului lituanian Linas Kmieliauskas, victimele tatălui disperat sunt judecătorul Jonas Furmanaviczius şi fosta cumnată a lui Drasius, Violeta

.Andrius UsasPe judecător l-a împuşcat, pe 5 octombrie, foarte aproape de casa acestuia. I-a tras trei gloanţe în organele genitale şi unul în cap.

În aceeaşi zi, a executat-o şi pe Violeta Naruseviciene (29 de ani) la periferia oraşului.

Mama copilei molestate, după ce şi-a văzut sora moartă: «E rândul meu»

Andrius Usas, politicianul, a scăpat ca prin minune. Când anchetatorii şi-au dat seama că victimele sunt pe “lista neagră” a lui Kedys, au mers urgent acasă la Andrius, unde au găsit dubiţa lui Drasius.

Violeta a fost înmormântată în aceeaşi zi cu magistratul pedofil

Trecuse pe acolo, dar îl ratase pe Andrius. Atât politicianul, cât şi fosta nevastă a tatălui răzbunător se află acum sub protecţia poliţiei. De altfel, mama fetiţei molestate le-ar fi spus poliţiştilor după ce şi-a văzut sora moartă: “E rândul meu!”.

Micuţa este în grija mătuşii ei

După ce Drasius a împuşcat doi oameni şi s-a făcut nevăzut, fetiţa lui, Deimantela, acum în vârstă de cinci ani, a rămas în grija surorii tatălui ei, Laima.

În tot acest timp, mama lui Drasius se îndoieşte că fiul ei e încă în viaţă. “E mort”, le-a declarat ea ziariştilor, fără să explice dacă se referă la faptul că s-ar fi sinucis ori că l-ar fi omorât cineva.

Numele lui înseamnă «curaj»

Presa din Lituania a întors pe toate feţele cazul fetiţei lui Drasius, (“drasius”, în traducere, înseamnă “curaj”). Cu toate acestea, se pare că cenzura este de partea familiilor pedofililor, ce aveau funcţii importante în stat.

Autorităţile au anunţat că Drasius Kedys, cel mai iubit criminal, a fost găsit mort la 30 de km de casa lui din Kaunas şi că trupul ar fi fost identificat de rudele acestuia. Există însă zvonuri care infirmă acest lucru!

Rămâne de văzut dacă trupul neînsufleţit îi aparţine sau nu lui Drasius şi dacă acesta a fost ucis sau a murit din cauze naturale.

Sincer!!!Imi doresc din tot sufletul sa nu fi murit!

Sa fie doar o un joc de culise incat statul Lituanian sa ii redea libertatea acestui om!Iar cretinul ala care a ramas viu si ''mama'' fetei' mi-as dori sa imi ''zambeasca'' cu tarana in gura si cu venele uscate pe ei!

Povestea Picaturii

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:
- Care este lucrul ce ma separa de adevar?
Maestrul îi spuse:
- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii.
Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.
A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor. "Vreau sa fiu libera" spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
"Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
"Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul." Spuse picatura din ocean.
A sasea poveste:
"Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
"Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.
A zecea poveste:
"Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."
A unsprezecea poveste:
"Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
"Daca as putea cuprinde" gândi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul."
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
"Tu si cu mine, noi suntem una."
Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii."Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.
""Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima:"
O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata"

Timpul = Cel mai intelept batran

Azi...intr-o mica plimbare ...ma intrebam OARE NOI O SA IMBATRANIM FRUMOS?

Si cand zic frumos,ma refer daca o sa las ceva in urma mea...daca o sa vina ziua aia cand o sa fiu la casa mea cu un bebe in brate (2,3 cine stie)

E asa frumos sa vezi 2 batranei de mana!

Bărâneţea, cea mai fericită perioadă a vieţii, spun psihologii...

Sper sa ajung sa imbatranesc si eu frumos!

Ce preferi??Sa auzi adevarul sau sa fi mintit?

Detest situatiile in care trebuie sa zic adevarul pe ocolite si nu pot sa fiu sincera in totalitate!
Uneori decat sa supar evit sa raspund la intrebare pt ca ma consider o persoana destul de sincera!
Atat de sincerca incat daca nu m-ar cunoaste persoana de langa mine ar putea crede ca devin obraznica spunand ceea ce cred!

Sinceritate si minciuna , de Adriana NAZARCIUC

Oare omul, prin natura sa, poate realiza “puterea creativa” a sinceritatii”? Sau, la polul opus, “puterea distructiva” a minciunii?
Oare ne putem da seama ca prin sinceritate se poate schimba pana si cursul lumii?? Ca dupa inlaturarea minciunii, taine mari si grele asteapta la rand, schimband intr-un mod cu totul neasteptat cursul (care pana atunci ni se parea firesc) al lucrurilor?
Oare constientizam complicatiile ce apar prin coborarea in infernul minciunii, prin surdinizarea sau relativizarea adevarului? Caci nu putem vorbi despre sinceritate si minciuna, fara a pomeni de intriga si adevar…
Sinceritatea este una din florile rare ale vietii; este o sarcina teribil de grea, ce presupune maximum de responsabilitate. De aceea omul iresponsabil nu poate ajunge la sinceritate, oricat s-ar stradui...
Ne simtim bine in sinceritate; cat de mult cautam compania anumitor fiinte, frumos de sincere! Si totusi, cat de greu ne este sa fim sinceri… cu altii si chiar cu noi insine…
E greu pentru ca pot aparea momente cand, paradoxal, nu poti fi sigur de sinceritatea ta. Atunci treci prin crize de identitate, comportamentul este ciudat, sufletul – zbuciumat…
Sunt momente ce fac imposibila refacerea zilnica a unui autoportret al nostru, totul fiind acoperit de o densa nebulozitate a actualului, a prezentului.
Exista si situatia in care odata pierduta aceasta sinceritate de catre anumiti indivizi – isi dau seama ca e cumplit de greu sa o recupereze: ajung sa se scalde din minciuna in minciuna, de fiecare data, insa, devenind victime ale propriului neadevar.
Mai exista si o alta situatie, destul de periculoasa: aceea in care persoanele se prefac; duc o lupta de neinchipuit cu ele insele, sunt prudente, isi controleaza gesturile – totul, intru "sinceritate". Cineva spunea insa: “sinceritatea are in ea samanta nebuniei pure, ce nu se poate cladi pe prudenta...” Cu alte cuvinte s-ar putea traduce: “ulciorul nu merge de multe ori la apa …”Imi pun cateodata intrebarea: oare s-ar incumeta cineva vreodata sa scrie un tratat despre sinceritate?
Oare s-ar incumeta macar cineva vreodata sa defineasca notiunea de sinceritate?
Poate ca, de ce nu, cineva s-a gandit, insa s-a ferit sa faca acest lucru… de ce le este frica??Cum suntem maestri in a ne disculpa, cautand cu disperare un tap ispasitor (altul decat noi) in orice situatie - ne place sa vorbim despre alte lucruri, situatii etc, ca se afla sub incidenta raului a minciunii si asa mai departe…
Nu insa si despre noi…
Ca in multe alte domenii, parerile sunt impartite. Sunt voci deloc de ignorat care spun totusi ca nu sinceritatea este esentialul, ci buna purtare, morala. Nu e ca in arta, de exemplu, unde cheia succesului este sinceritatea, in caz contrar aceasta transformandu-se in kitsch… (Chiar si aici este interpretabil: un prieten imi spunea pe buna dreptate, comentand aceasta afirmatie ca arta nu devine kitsch doar din nesinceritate, ci si din lipsa de bun gust. Uneori chiar dintr-o mare sinceritate NEEDUCATA). Nimic mai adevarat...
Revenind, pot spune ca sunt voci care spun ca sinceritatea nu e o scuza si totusi, totul se complica atat de mult datorita interventiei masive, pustiitoare a minciunii…Sunt situatii in care este atat de vizibil ca traim in minciuna pana la gat, ba chiar mai sus…Sunt situatii in care am putea spun fara sa gresim ca minciuna ne-a invadat, ne-a cotropit; ca pana si aerul a fost inlocuit de minciuna…
Pe de alta parte, noi nu stim cat de groaznic se razbuna adevarul, pentru ca daca am sti, ne-am pazi cu stoicism, sa nu-l suparam niciodata. Daca am sti, am ajunge la vorbele lui Vlahuta care spunea: “Sa nu minti nici macar in gluma…”Mintim; Ne mintim parintii, ne mintim prietnii, ne mintim colegii…
Mintind, insa, nu facem decat sa traim degeaba. Ce reusim? Sa ne facem carje de milog din ingaduinta altuia, din bunatatea sa?Oare ne putem bucura pe deplin de asa-zisele “impliniri” ale vietii, daca nu platim cinstit pentru ele? Ce fericire poate fi aceea ce se cladeste pe un neadevar? Nici nu stiu cei ce mint, cat de prost isi fac cheltuielile: caci ei ajung intotdeauna sa plateasca mult mai scump. E cel mai pagubos lucru de a sta cu minciuna la tocmeala.
Tot Vlahuta facea o comparatie deosebit de relevanta: “Îngemanarea aceasta a minciunii cu adevarul, constituie ceea ce în lumea formelor vii se cheama monstru, si se stie ca monstrii nu traiesc”….
Ne e greu, insa, sa ne comportam in orice imprejurare astfel incat cei din jurul nostru sa vada in noi un om drept. Dar ce frumos este sa ne asculte, nu cu teama, ci cu deplina convingere ca ce spunem noi – asa este!!
Oare realizam cat este de frumos cand cel ce ne e alaturi are nemarginita incredere in noi, în bunatatea noastra, în iubirea noastra, în cinstea noastra si nu in ultimul rand, în vrednicia noastra?Sau nu ne pasa, nu-i asa, ce crede celalalt??
mportant e sa ne fie noua bine…Atunci sa o luam altfel – in ultima instanta - si cu asta voi si incheia: fiecare om este prin forta lucrurilor un fragment de istorie… Si cat de intrigati suntem cand descoperim ca istoria NE… minte… Dar nu realizam (sau nu vrem sa realizam) ca acest lucru este consecinta doar a faptului ca noi, noi cei ce cream istoria, mintim…
Mintim pe altii si ne mintim pe noi insine...

Mancareeeeeeeee

Zilele astea m-am plictisit maxim...si ca tot omul care se plictiseste am mancat de am rupt!
Nu stiu ce am de ma gandesc doar la Melci de mare asa cum ii face mama Clara!
M-am chinuit sa gasesc si eu pe la noi melcisori asa micuti de mare dar pana am sa gasesc ma gandeam sa postez reteta!

1 kg melci de mare
1 catel de usturoi
1 ceapa
500 g rosii
3 lingurite ulei de masline
sare
piper

Spalati bine melcii si lasatii sa fiarba 10 minute in apa cu sare
Intre timp puneti intr-o tigaie la rumenit ceapa si usturoiul adaugand dupa feli de rosii,sare si piper
Cand credeti ca au trecut cele 10 minute de fiert ,scoateti cu grija melcii din oala si punetii in tigaie cu sucul de rosii timp de 30 de minute

Sa aveti pofta!Eu deja salivez.......

Fetelor pt ca tot am vorbit de pantofi...ma gandeam sa va arat si voua ce se poarta sezonul asta!

.

Este o piesa lucrata de KaRO si R.Baisan from One love studio,este un remix al piesei sun is shinin interpretata de Bob Marley