Multi dintre noi nu realizam ca in sufletele noastre s-au adunat panze de paianjeni. De la prea multe neiertari, rautati, judecati, greseli. Misuna gandacii pacatelor zilnice, mai mici sau mai mari, cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau fara de stiinta.Pe zambetul inimii, pete negre de minciuni, de tradari, de inselari. Pe hainele candva stralucitoare, noroi. De la prea multe patimi. Desfranari..., pofte nelalocul lor, furturi si atatea alte zeci si sute de pacate au intunecat cu totul geamurile prin care vedem lumea. Si ne revoltam apoi ca e atat de urata. Si oamenii atat de rai.

Buzele sufletului nu mai stiu sa se roage, le-au astupat prea multe valuri de indoieli, temeri si deznadejde. Au uitat sa rosteasca vorbe de iubire, le-au ingropat prea multe pravaliri de cuvinte grele. Au uitat sa sarute alte inimi.Daca ne-am stradui sa ne tinem inimile la fel de curate precum ne chinuim cu trupurile, vesmintele si casele, lumea asta ar fi mult mai frumoasa.