Te-ai intrebat vreodata DE CE DRAGOSTEA E OARBA?

Atunci cand iti apare in cale ''DRAGOSTEA'' sa dea dracu daca mai vezi ceva!Zici ca iti pune cineva la ochi ochelari de cal si ala esti:)
Nu ai timp sa vezi defectele partenerului pt ca deja esti incantat de calitati si chiar nu conteaza cata lume iti spune BAAAAA NU E DE TINEEEE!!!!
Totul devine deformat pozitiv in ochii nostri,deci suntem semi orbi daca pot spune asa!Oricum eu cred ca am gasit raspunsul intr-o mica povestioara....

Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea! Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc? Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua… Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforia, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata …Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit? Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. Un milion! a numarat Nebunia si a inceput sa caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul - in iarba tanara, Frica - intr-o pestera intunecata, Minciuna - in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.Incepand cu acea ziDRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU.”

Bogat sau Sărac?

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si petreaca o noapte la o familie foarte saraca, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani.

La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:

“- Tata, a fost o experienta foarte buna.Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg.Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna.Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga.”

Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie:

“- Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem!”

Concluzie:Cand masuram ceea ce avem, rezultatul este perceptia noastra despre viata.Daca avem dragoste, prieteni, sanatate, simtul umorului si gandire pozitiva, avem totul in viata.

Gandeste-te un moment si decide:ESTI BOGAT SAU SARAC?

8minute

Legenda spune că o femeie săracă cu un copilaş în braţe, trecând prin faţa unei peşteri, a auzit o voce misterioasă care venea din interior:

“- Intră şi ia tot ce doreşti. Dar nu uita, să ţii minte un lucru principal: după ce ieşi, uşa se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de ocazie, dar nu uita principalul!”

Femeia a intrat în peşteră şi găsit o mulţime de bogăţii. Fascinată de aur şi bijuterii, şi-a pus copilul pe pământ şi a început să adune în şorţ, cu febrilitate, tot ce-i pica în mână.

Vocea misterioasă i-a amintit:

“- Nu ai decât 8 minute!”

Trecând cele 8 minute, femeia, încărcată cu aur şi pietre preţioase, a ieşit alergând din peşteră şi poarta s-a închis...

Şi-a adus aminte, apoi, că micuţul copil a rămas înauntru şi poarta era închisă pe vecie!

Bogăţia durează puţin,dar disperarea, mereu!

Acelaşi lucru, uneori, ni se întâmplă şi nouă. Avem cam 80 de ani pentru a trăi pe acest pământ şi mereu o voce ne aduce aminte:

"- Nu uita principalul!"

Lucrurile principale sunt: credinţa, vigilenţa, familia, prietenii, viaţa.

Dar dorinţa de câştig, bogăţia, plăcerile materiale ne încântă atât de mult încât principalul este lăsat deoparte.

Aşa că ne consumăm timpul cu cele de mai sus şi uităm principalul: “Comorile sufletului".

Nu trebuie să uităm niciodată că viaţa trece repede şi că moartea vine pe neşteptate.

Şi că atunci când poarta vieţii se va închide pentru noi, nu vor mai servi la nimic tânguirile.

Trăim într-o lume plină de probleme, de spaime, de corupţie, de vandalism, de nedreptăţi, în care în fiecare zi mor copii nevinovaţi ai unor părinţi stresaţi, dar totul se întâmplă pentru că am uitat principalul...

Viata ca o prajitura

O tânara i-a povestit mamei sale ca de o vreme toate îi merg rau: ca nu se mai descurca la algebra, ca prietenul ei a renuntat la ea si pe deasupra, ca cea mai buna prietena s-a mutat în alta localitate.
În acest timp mama se pregatea sa faca o prajitura si o întreba pe fiica ei daca i-ar placea un cremes.
- Sigur ca da, mama! Îmi place foarte mult cum faci cremesul, raspunse fata.
Când toate ingredientele au fost asezate pe masa, mama o îndemna:
- Uite, gusta putin ulei de gatit!

- Nicidecum, spuse fata uimita.

- Dar ce zici de câteva oua nefierte?

- Oribil, mami!

- Atunci poate preferi niste faina? Sau poate putin bicarbonat?

- Mama, toate acestea sunt dezgustatoare!

- Desigur, raspunse mama. Toate aceste lucruri luate separat sunt rele la gust. Dar când sunt puse împreuna asa cum trebuie, atunci din ele iese o delicioasa prajitura.
Morala
Viata trebuie privita ca o prajitura: ca rezultatul amestecului tuturor ingredientelor. Nu trebuie sa vedem la ceilalti doar ce ne lipseste noua. Cand descoperi ca te uiti cu "invidie" catre altul ca are mai multi bani trebuie sa te gandesti daca ti-ai schimba INTREAGA viata cu a lui. El poate se uita la tine cu invidie ca esti sanatos, ca ai mai mult timp, ca ai o familie fericita ... Cine stie?
Trebuie sa ne analizam si sa vedem daca ne place prajitura noastra. Daca DA, trebuie sa ne amintim ca este rezultatul amestecului TUTUROR ingredientelor.

Povestea Picaturii

A fost odata ca niciodata un discipol care îl întreba pe maestrul sau:
- Care este lucrul ce ma separa de adevar?
Maestrul îi spuse:
- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii.
Îti voi spune douasprezece povestioare care îti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai înteles, nu te opri din a medita asupra lor pâna ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pâna vor deveni din nou simple.
Prima poveste:
A fost odata ca niciodata o picatura într-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se întâmpla cu multi oameni. Traiesc înlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.
A doua poveste:
"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul în compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.
"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza într-un nor. "Vreau sa fiu libera" spuse picatura înca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou în Ocean.
A treia poveste:
O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.
A patra poveste:
"Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.
A cincea poveste:
"Fara nici o îndoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decât oceanul." Spuse picatura din ocean.
A sasea poveste:
"Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.
A saptea poveste:
"Oh, ce-mi pasa mie de Ocean " spuse picatura din Ocean.
A opta poveste:
Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era în mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.
A noua poveste:
O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula împotriva Oceanului.
A zecea poveste:
"Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."
A unsprezecea poveste:
"Tu te afli în mijlocul iubirii mele" îi spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.
A doisprezecea poveste:
"Daca as putea cuprinde" gândi o picatura " fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul."
Cum gândi aceasta, picatura începu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rând. Dar era o picatura care îi facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.
Discipolul îl întreba pe maestrul sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?
Si maestrul îi spuse ultima sa poveste:
Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta îi era mare si puterea de iertare îi era mare si deodata Oceanul îi spuse:
"Tu si cu mine, noi suntem una."
Si Oceanul îsi deschise larg bratele si îmbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.Ea se patrunse de pacea Oceanului, se întinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii."Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste în maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.
""Dar ce se va întâmpla daca o astfel de picatura devine murdara?" întreba discipolul.
Maestrul râse din toata inima:"
O picatura nu poate deveni atât de murdara încât oceanul sa nu o poata curata"

Dragobete

Într-un colţ de rai se pare, spun poveştile din buni,

Dragostea zbura ferice şi făcea prin cer minuni.

Ba se cobora adesea şi aice, pe pământ. şi-aducea în cele inimi numa-nfiorări şi cânt.

Şi toţi îi simţeau puterea ei de floare fermecată şi-o păstrau aprinsă veşnic ca lumin-adevărată.

Era totul doar simţire cu izvor în zbor de îngeri, oamenii trăiau ferice fără lacrimi, fără frângeri.

Tot atunci, ne mai spun bunii, un fecior prin munţi trăia, chipeş şi cu boiul straşnic, fiu al babei Dochia,

Mesager trimis, se pare, de chiar bunul Dumnezeu să dea dragostei cătare şi trăia sus, pe Ceahlău,

Sau oricum prin munţii falnici stăpâniţi de vechii daci, preţuit deopotrivă de bogaţi şi de săraci.

Şi fecioru-acela chipeş dădea iama peste fire, răspândind peste meleaguri cântec tainic de iubire.

Printre păsări, printre oameni, el iubirea o împarte la sfârşitul lunii faur până la-nceput de marte

Când cu fir împletite din alb şi din roşu-dor cei iubiţi se legau veşnic prin sărut de mărţişor.

Dar feciorul ( iar spun bunii) Nebunatic, cum apare, zice-se c-a vrut să-ncurce calea Sfintei Maici Fecioare,

Care, plină de mânie pe feciorul cel pârdalnic, i-a dat chip de buruiană de iubit, numit năvalnic…

Dar trecură vremi de-atunce şi povestea nu-i uitată,

Dragostea-i şi-acum puterea ce ne-aduce la olaltă,

Iar pe fecioraşu-acela ce dădea iama prin fete îl sărbătorim cu toţii când e zi de Dragobete.

Iar povestea lui am scris-o sus, în munţii mei cărunţi. unde dorul şi iubirea e şi-n inimi, e şi-n frunţi

Şi vă-mpart la fiecare câte un surâs şăgalnic şi vă dau s-aveţi sub perini dragobetele …năvalnic.

(de LEONID IACOB )

Sarbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul romanesc al sarbatorii Valentine's Day, sarbatoare a iubirii. Probabil ca 24 februarie insemna pentru omul arhaic inceputul primaverii, ziua cand natura se trezeste, ursul iese din barlog, pasarile isi cauta cuiburi, iar omul trebuia sa participe si el la bucuria naturii.

Ziua îndragostitilor in Lume

În Tara Galilor multi oameni sarbatoresc pe 25 ianuarie în loc de 14 februarie. Ziua comemoreaza pe Sf. Dwynwen, sfântul patron al îndragostitilor galezi.

În Franta o tara traditional catolica, Valentine's Day este cunoscut simplu drept Sfantul Valentin si este sarbatorita ca în restul tarilor occidentale.

În Turcia, Valentine's day este numai Sfantul Gregor care se traduce în Ziua Inimilor Dragi/Dulci

În Danemarca si Norvegia 14 februarie este cunoscut ca Valentinsdag. Nu este sarbatorita pe o scara larga, dar multi oameni îsi fac timp pentru a îl petrece într-un mod romantic cu partenerul de viata sau trimit o felicitare unei iubiri secrete.

În Suedia este numita ziua tuturor inimilor . Nu este o sarbatoare oficiala.

În Brazilia, ziua înamoratilor sau ziua iubitului/iubitei este sarbatorita pe 12 iunie, când cuplurile îsi dau cadouri cum ar fi: ciocolata, felicitari si de obicei un buchet de flori. Aceasta a fost aleasa ca ziua înainte de Sfântul Anton, cunoscut aici ca sfântul casatoriei, când multe femei singure realizeaza ritualuri populare pentru a gasi un sot bun sau iubit.

În Columbia, Ziua iubirii si a prieteniei este sarbatorita în a treia vinere si sâmbata din septembrie, datorita scopurilor comerciale.În aceasta tara, prietenul secret este o traditie foarte populara, care presupune desemnarea fiecarui participant un destinatar a unui cadou secret

În Slovenia un proverb spune ca Sfântul Valentin aduce cheile radacinilor, asa ca pe 14 februarie plantele si florile încep sa creasca.

Ziua îndragostitilor a fost sarbatorita ca ziua în care încep lucrarile în vii si pe câmpuri. Este de asemenea spus ca pasarile se casatoresc în aceasta zi. Cu siguranta, numai de curând este sarbatorita ca Ziua iubirii.Ziua iubirii este traditional 12 martie, ziua Sf Gregor.

Inima perfecta

Se povesteste ca intr-o zi, un tanar s-a oprit in centrul unui mare oras si a inceput sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din lume. Nu dupa mult timp, in jurul lui s-au strans o multime de oameni care ii admirau inima: era intr- adevar perfecta! Toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata…
Tanarul era foarte mandru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea. Deodata, de multime s-a apropiat un batranel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele!
Oamenii au inceput sa-si intoarca privirile spre inima batrnelului. Pana si tanarul a fost curios sa vada inima ce indraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pana departe. Dar era plina de cicatrice, si erau locuri unde bucati din ea fusesera inlocuite cu altele care nu se potriveau chiar intru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batranului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba, mai mult, din loc in loc lipseau bucati intregi, lasand sa se vada rani larg deschise, inca sangerande.
-Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa? isi sopteau uimiti oamenii.
- Cred ca glumesti, spuse tanarul dupa ce a examinat atent inima batranelului. Priveste la inima mea, este perfecta! Pe cand a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus bland batranul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu a ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea: rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de langa mine, care adesea imi da in schimb, o bucata din inima lui, ce se potriveste in locul ramas gol in inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, raman margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult, deoarece imi amintesc de dragostea pe care am impartasit-o cu cel de langa mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic in schimb, nici macar o bucatica din inima lor… Acestea sunt ranile deschise din inima mea, pentru ca a-i iubi pe cei din jurul tau implica intotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sangereaza inca si ma dor, ele imi amintesc de dragostea pe care o am pana si pentru acesti oameni. Cine stie, s-ar putea ca intr-o zi sa se ntoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor… Intelegi, acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si zambet cald batranelul.
Tanarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat in lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batran, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a ntins-o cu maini tremurande. Batrnul i-a primit bucata si a pus-o in inima lui. A rupt, apoi, o bucata din inima brazdata de cicatrice si i-a intins-o tanarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca in inima candva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batranului. Cei doi s-au imbratisat, si-au zambit si au pornit impreuna la drum.
Cat de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima intreaga in piept… O inima perfecta, dar lipsita de frumusete… Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?

Marturisire

Multi cred ca se lauda zicand: "Iata inima mea! Vi-o dau.n-am nevoie de dansa. Mie nu mi-e frica de chinurile geloziei, mie nu-mi pasa de tremurarile infrigurate ale iubirii! De un singur lucru ma feresc: sa nu fiu banal ! As vrea sa sufar, as vrea sa
scrasnesc din dinti, sa-mi zmulg parul si sa adorm cu genele muiate in lacrimi ! Astfel, cel putin, as sti ca traiesc, as intelege poate, ce insemneaza a iubi. Dar zilele trec, vesnic aceleasi, sreabede si plictisitoare, si viata mea se scurge intocmai ca viata unei gaze netrebnice. Eu nu pot avea iubire; eu nu pot avea decat iubiri. Iubirile acestea insa rasar repede, palpaiesc decat o clipa si apoi pier, dispar pentru totdeuna, parca ar fi fost niste visuri pe care le uiti indata ce te-ai desteptat din somn."O, si eu credeam ca nu pot iubi, si eu imi inchipuiam ca vina nu este in mine, ci in ele, in femeile care nu merita sa fie iubite !
Astazi insa, stiu si inteleg ca iubirea este facuta pentru cei umili, ca cei mandri nu vor putea iubi niciodata. Cei mandri isi inchipuiesc ca nu au trebuinta de inima; ei nu vor decat sa cucereasca, mereu sa biruiasca; ei cred, in sfarsit, ca si in
iubire succesul e tot. Dorintele lor poate se vor implini, poftele lor poate vor fi multumite, da.dar, vai, iubirea n-au s-o cunoasca niciodata. Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba ca si credinta. In iubire n-ai sa fii convins niciodata. Tot ce nu e supunere si devotament nu e iubire. Trebuie sa traiesti mult, trebuie sa suferi mult, trebuie sa pricepi mult pentru ca inima ta sa fie in stare a primi iubirea. Cei ambitiosi, cei mandri, cei obraznici si nerecunoscatori nu pot sti ce este iubirea si, asa, cei mai multi dintre noi de abia la varsta de cincizeci de ani incepem sa intelegem iubirea, atunci, deci, cand e prea tarziu.
Pe mine viata m-a framantat, m-a umilit; mie viata mi-a mulcomit glasul.Astfel am ajuns sa nu mai spun ca ele nu merita sa fie iubite, ci sa strig pretutindeni: stiu sa iubesc, fiindca am invatat a plange, a suspina si a ma resemna ! Astazi as vrea si eu sa nu iubesc, as vrea sa fiu iar mandru, ambitios, cuceritor. Dintr-asta se vede ca sunt indragostit! Daca as canta din syrinx te-as duce intr-o poiana scaldata de luna, intr-o poiana unde inca nu s-a incuibat mandria omeneasca, si ti-as sopti la ureche cantecul celor iubiti. Atunci poate ai pricepe si tu ca iubirea nu cunoaste ceea ce lumea numeste "a fi iubit".Te iubesc pentru ca ma iubesti: aceasta e un schimb, dar nu e iubire. Te iubesc pentru ca te iubesc, si nimic mai mult; te iubesc numai pentru ca te iubesc: aici incepe iubirea. Iti mutumesc din suflet ca te iubesc: acesta este cantecul iubirii.Omul indragostit nu zice: te iubesc pentru ca esti oachesa; nici: te iubesc pentru ca esti buna. Omul indragostit zice: te iubesc cu toate ca esti oachesa, cu toate ca esti buna, si te-as iubi chiar daca ai fi blonda sau daca ai fi rea.
Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a facut cantece, statui, versuri din sentimentul simplu si firesc ce a fost odinioara iubirea, a facut nebuni din oameni care, si altmintrelea, erau cam porniti spre nebunie, a facut gurmanzi din oamenii care pana atunci erau infometati. Eu insa zic ca nu exista poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un indragostit. Pentru ca artistul sa inteleaga poezia cea mare a suferintei trebuie mai intai sa fi fost indragostit. Nu poetii au facut iubirea, ci iubirea a facut pe poeti ! Iar eu care citesc bucuros in stele si-mi fac o placere dintru a asterne slova langa slova, pot sa jur ca in slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului instelat.Cel ce pricepe viata stelelor pricepe si iubirea omeneasca ! Iubirea nu cunoaste cuvintele credincios si necredincios.Iubesti pe altul, va sa zica eu nu te iubesc: aceasta nu e cantecul iubirii. Omul indragostit nu zice niciodata: m-ai inselat. Iubirea nu-ti cere socoteala de sarutarile ce ai dat sau nu altora. Iubirea nu-ti scormoneste trecutul si nu-ti cerceteaza prezentul. Viitorul este nadejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nadejdea cea deznadajduita, mangaierea cea nemangaiata sunt balsamul ei, care e tot atat de dulce ca si suferinta, ca si iubirea. Iubesti, suferi, traiesti: iata troita iubirii. Sarutarile iti alina setea, dar lacrimile iti trezesc in suflet doruri mari, istovitoare si dragi, pe care nu ti le pot alina nici sarutarile. Din ochi picura lacrimile, izvorul cel vesnic al iubirii; din iubire picura cantecul, poezia, frumosul, izvorul cel vesnic al lacrimilor. O bobita de lacrima, ce tremura sfioasa pe geana iubitei, e o comoara mai mare si mai pretioasa decat sarutarile si imbratisarile tuturor femeilor din lume.
O, vanitas, vanitatum vanitas ! Zice profetul.Toate suferintele sunt desarte ! Iti sopteste un glas dinlauntru.Sarutarile, lacrimi, iubire: toate sunt desartaciuni mari, nimicuri pline de durere.Si totusi, pentru aceste nimicuri desarte, pentru aceste desartaciuni nepatrunse as fi in stare acum sa-mi dau tot ce am mai scump pe lume, as fi in stare sa-mi dau chiar viata.
Nu stiu daca e bine ceea ce fac sau e rau, dar simt ca, dintre toate desertaciunile din lumesti, am ales pe cea mai frumoasa, care e si cea mai frumoasa, fiindca e cea mai desarta din toate.

de LIVIU REBREANU

Nisip si piatra

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.
La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.
Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:
”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”
Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca
Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.
Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:
”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”
Celalalt l-a intrebat:
-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?
Acesta i-a raspuns:
-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vantul sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

Lasa vantul sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip…Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie?!

PS:E Duminica...si am incercat sa imi fac un scurt rezumat al saptamani...povestea de mai sus nu cred ca mi se potriveste doar mie....probabil si TU te regasesti in ea...si incerci acum sa scri tot pe o piatra....iar ce ai scris pe nisip s-a dus de mult o data cu vantul:)

Suntem perfecti in imperfectiunea noastra!

O femeie obisnuia sa aduca apa de la raul din apropiere pana acasa cu ajutorul a doua vase mari, atarnandu-le la cele doua capete ale unui lemn pe care il ducea in spate.
Un vas era crapat, pe cand celalalt era perfect si tot timpul aducea acasa intreaga cantitate de apa. La sfarsitul lungului drum de la izvor pana acasa, vasul crapat ajungea pe jumatate gol. Timp de doi ani, acelasi lucru se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa.
Bineinteles, vasul cel bun era mandru de realizarile sale. Insa bietului vas crapat ii era atat de rusine de imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit! Dupa acest timp, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor:
-Ma simt atat de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!
Femeia a zambit, privind cu drag catre el:
-Poate ai observat ca pe partea ta de drum sunt flori, insa pe partea cealalta nu? Pentru ca am vazut defectul pe care il ai, am plantat seminte de flori pe partea ta. In fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori… daca nu ai fi fost asa cum esti, n-ar fi crescut aceste frumuseti care imi lumineaza casa!
Am vazut multi oameni in jurul meu cautand cu incrancenare perfectiunea, fiecare zi in care n-au gasit-o fiind pentru ei un nou prilej de a suferi.
Am caut-o chiar eu insami pana in ziua in care am inteles ca lipsa ei nu inseamna infrangere, ci sansa de a fi unici si a folosi acest lucru pentru a imbgati propria viata si viata celor din jur!
Priviti florile care cresc datorita voua si… numarati-va binecuvantarile!

de Corina Marin

Povestea lucrurilor importante...

Un profesor de filosofie statea in fata clasei avand pe catedra cateva lucruri.

Cand ora a inceput, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin si acestia au convenit ca era.

Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.

Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a intrebat din nou pe studenti daca borcanul era plin iar acestia au fost de acord ca era.


Profesorul a luat dupa aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat in borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a intrebat din nou pe studenti cum statea treaba iar acestia au raspuns in cor “Pliiin!”

Profesorul a scos de sub catedra doua cesti cu cafea pe care le-a turnat in borcan, umplandu-l de aceasta data definitiv. Studentii au ras.

“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “as dori sa intelegeti ca acest borcan reprezinta viata voastra. Mingile de golf reprezinta lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sanatatea, prietenii si pasiunile voastre. Daca totul ar fi pierdut in afara de acestea, viata voastra ar fi tot plina.”


“Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor marunte.”

“Daca veti incepe cu nisipul,” a continuat el, “nu veti mai avea unde sa puneti mingile de golf si pietricelele.”

“La fel si in viata, daca iti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodata timp pentru lucrurile importante pentru tine.”

“Acorda atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joaca-te cu copiii, fa-ti controale medicale periodic, iesi cu sotia in oras la cina, joaca golf, vei avea suficient timp alta data sa faci curat sau sa repari cine stie ce dispozitiv . Ai, in primul rand grija de mingile de golf, ele conteaza cu adevarat. Stabileste-ti prioritatile, restul e doar nisip.”

Unul dintre studenti a ridicat mana interesandu-se ce reprezentau cele doua cesti de cafea.

Profesorul a zambit “Ma bucur ca intrebi asta,ele vor doar sa arate ca, oricat de plina ar parea viata ta, e loc intotdeauna pentru doua cesti de cafea, impreuna cu un prieten…”

Impartaseste aceasta poveste cuiva drag si invita-l la o cafea… eu tocmai am facut-o!!

Un geniu isi ia RAMAS BUN

Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.

As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm.

As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.

Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste gheata si as astepta pana soarele rasare.

As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii.

As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...

Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata...

N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.

As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.

Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.

Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii...

Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.

Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.

Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.

Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.

Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran.

Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.

Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine

(de Gabriel Garcia Marquez)