.

Fac ordine în gânduri, şterg praful de pe cărţile cu amintiri şi răsfoiesc zâmbete...trecutul este deseori lectura mea nocturna!Sunt un spectator al propriei mele vieţi. Îmi place să mă privesc din afară. Îmi place să întâlnesc oameni dragi pe care care prezentul mi i-a luat, simt cum mă dedublez şi retrăiesc cu nostalgie momente, aşa că mă scufund cu fervoare în propriile amintiri, singurul loc d...in lume în care mă simt în siguranţă.Dar citesc uneori şi pasaje în care nu mă mai regăsesc. Dau paginile înainte, înapoi, mă întorc, o iau de la capăt şi încerc să absorb fiecare cuvânt din mine cea de altădată...Biblioteca bogată pe care o am în suflet e cea mai mare comoară a mea… Şi ce fericire că încă mai am destule rafturi goale acolo...

Multi dintre noi nu realizam ca in sufletele noastre s-au adunat panze de paianjeni. De la prea multe neiertari, rautati, judecati, greseli. Misuna gandacii pacatelor zilnice, mai mici sau mai mari, cu voie sau fara de voie, cu stiinta sau fara de stiinta.Pe zambetul inimii, pete negre de minciuni, de tradari, de inselari. Pe hainele candva stralucitoare, noroi. De la prea multe patimi. Desfranari..., pofte nelalocul lor, furturi si atatea alte zeci si sute de pacate au intunecat cu totul geamurile prin care vedem lumea. Si ne revoltam apoi ca e atat de urata. Si oamenii atat de rai.

Buzele sufletului nu mai stiu sa se roage, le-au astupat prea multe valuri de indoieli, temeri si deznadejde. Au uitat sa rosteasca vorbe de iubire, le-au ingropat prea multe pravaliri de cuvinte grele. Au uitat sa sarute alte inimi.Daca ne-am stradui sa ne tinem inimile la fel de curate precum ne chinuim cu trupurile, vesmintele si casele, lumea asta ar fi mult mai frumoasa.

,

Nu am mai scris de mult aici...DAR azi m-a cuprins un dor nebun sa imi zic durerea...si nu am cui!

Ma simt goala chiar daca am un ambalaj nou...Un ambalaj pe care multi il eticheteaza la prima vedere ,fara sa incerce macar sa citeasca de pe el!Poate nu se vad urmele pe care timpul mi le-a lasat,dar cu siguranta in ochii mei se vad toate cuvinetele nespuse si tot manualul de folosire al inimii mele!
Ma ascund dupa un zambet,chiar daca sunt sau nu fericita,chiar daca imi pasa sau nu de ceea ce zic cei din jurul meu!Am impresia ca ploua cu timpul meu si usor,usor trebuie sa intorc iar clepsidra sau sa schimb ambalajul!
Ambalajul nu il schimb!M-am hotarat ca anul asta sa fiu o alta EU!Sa devin mai egoista in primul rand si sa nu imi pese de nimic cat timp nu ma afecteaza pe mine!Nu prea imi iese...mai am de invatat!
Decand port ambalajul cel nou am aflat ca FERICIREA e o strada cu doua sensuri – unele suflete urca, altele coboara. Unele suflete sunt dezorientate, merg, in sens contrar, ciocnindu-se din plin, devenind accidente umane de trafic. Insa unele suflete... nu se intalnesc niciodata...
Dar ma intreb CE SE INTAMPLA CU SUFLETELE CARE S-AU INTERSECTAT CANDVA....SE MAI REGASESC?Eu sper ca DA!
Ma intreba un prieten DE CE SUNT TRISTA?El ma citeste mereu...
Sincera sa fiu nu stiu,si eu ma intreb mereu DE CE SUNT TRISTA...poate pt ca incerc sa fiu un alt EU...poate pentru ca nu mai reusesc de mult sa ma deschid in fata altora!Prefer sa citesc eu pe fata lor si sa le fiu un pansament atunci cand au nevoie...fara sa ii condamn sau sa ii judec!
E atat de usor sa citesti pe fata unor persoane...mereu timpul si durerea lasa o urma!In ultima perioada e greu sa gasesti semne de fericire pura !Defapt e greu sa gasesti oameni simpli!Si asta ma face sa imi doresc sa port ambalajul cel nou,chiar daca defapt mie imi este dor de COPILUL DIN MINE...de INOCENTA MEA de mult ascunsa printre masti si ambalaje,printre cuvinte si fapte...
Oare exista cineva care ma poate rasfoi pagina cu pagina?Nici eu nu pot...radurile din inima mea deja nu mai tin pasul de mult cu mine ,trebuiesc numerotate iar si sa li se dea o alta denumire anumitor sentimente...